Prețurile locuințelor din Uniunea Europeană au crescut, în medie, cu 69% între 2015 și al doilea trimestru din 2026. În unele state membre, acestea s-au dublat sau chiar au înregistrat creșteri mari. În paralel, chiriile și costurile energiei au continuat să urce, accentuând dificultățile financiare ale gospodăriilor.
„Europa se confruntă cu o criză generată de creșterea prețurilor locuințelor și a costurilor aferente acestora”, a avertizat Consiliul European.
Presiunea este resimțită în special de persoanele care alocă peste 40% din venitul disponibil pentru cheltuielile legate de locuință. Eurostat definește acest indicator ca fiind „rata suprasolicitării costurilor cu locuința”. În 2025, media UE a fost de 7,7%.
„Principalii factori care duc la o povară excesivă a costurilor cu locuința sunt creșterea acestor costuri – fie că vorbim despre chirii sau despre prețurile locuințelor, care înregistrează majorări accentuate în numeroase orașe – în condițiile unei evoluții modeste a veniturilor, în special în cazul categoriilor cu venituri reduse”, a explicat pentru Euronews Business dr. Hannah Widmer, de la ETH Zürich.
Care sunt costurile cu locuința?
Potrivit Eurostat, costurile cu locuința reprezintă cheltuielile lunare pe care gospodăriile le suportă pentru casă. Acestea includ chiria sau dobânzile la creditele ipotecare, utilitățile (apa, electricitatea, gazele și încălzirea), precum și alte cheltuieli curente, cum ar fi asigurările, întreținerea, reparațiile și taxele.
Venitul disponibil reprezintă venitul total al unei gospodării după plata impozitelor și a contribuțiilor sociale. Acesta include, de asemenea, prestațiile sociale, cum ar fi pensiile.
Citește și Vrei să construiești o casă în 2026? O româncă a publicat lista cheltuielilor
Statele cu cele mai mari costuri
Grecia ocupă primul loc în Europa în ceea ce privește ponderea populației afectate de costurile excesive ale locuirii. În 2025, 26,4% dintre locuitorii țării trăiau în gospodării care alocau peste 40% din venitul disponibil pentru locuință. Procentul este de peste trei ori mai mare decât media UE, de 7,7%.
În clasamentul statelor membre, Danemarca ocupă locul al doilea, cu o rată de 14,7%. Urmează Germania, cu 11,2%, și Suedia, cu 10,8%, toate situându-se semnificativ peste media europeană.
Rate superioare mediei UE se înregistrează și în Estonia (8,8%), Cehia (8,2%) și Luxemburg (8,1%).
În afara UE situația este deosebit de dificilă în Elveția, unde rata ajunge la 15,3%, și în Norvegia, cu 13,5%. Dintre țările candidate la aderarea la UE, Turcia înregistrează o rată de 10%, Muntenegru de 8,7%, iar Serbia de 7,9%.
„Având în vedere diferențele majore dintre contexte, în special în ceea ce privește economia și sistemele de protecție socială, cauzele care explică nivelul poverii costurilor cu locuința în Grecia, Elveția și Danemarca nu sunt aceleași. Nici consecințele nu sunt identice”, a declarat pentru Euronews Business Rikke Skovgaard Nielsen, cercetător principal la Universitatea din Aalborg.
Suma care le rămâne oamenilor după plata cheltuielilor cu locuința diferă considerabil de la o țară la alta, la fel ca nivelul general al costului vieții. Prin urmare, impactul financiar asupra gospodăriilor nu poate fi comparat exclusiv pe baza procentelor.
La polul opus se află Cipru, unde 2,4% din populație alocă peste 40% din venitul disponibil pentru locuință. Rate reduse se înregistrează și în Croația (3,2%), Slovenia (3,5%) și Slovacia (3,5%).
Dr. Marietta Haffner, de la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), explică faptul că povara costurilor locative crește atunci când prețurile locuințelor, chiriile, energia, dobânzile și inflația avansează într-un ritm mai rapid decât veniturile populației. În aceste condiții, o proporție tot mai mare din gospodării ajunge să depășească pragul de 40%.
„Este probabil ca, în anul următor, creșterea costurilor cu energia să fie un factor principal care va duce la majorarea cheltuielilor legate de locuință”, a avertizat aceasta.
În rândul celor mai mari economii ale UE, Spania (7,2%), Franța (6,4%) și Italia (5%) se situează sub media europeană. Germania, cu o rată de 11,2%, ocupă însă locul al cincilea în clasamentul general.
De ce diferă povara costurilor locative de la o țară la alta
Diferențele dintre state sunt explicate printr-o combinație de factori economici și sociali, printre care tipul de proprietate, nivelul chiriilor și eficiența sistemelor de protecție socială.
„Probabil că interacțiunea dintre formele de deținere a locuinței – chiriașii de pe piața privată suportă, de regulă, cea mai mare povară a costurilor locative –, sistemele de protecție socială și situația economică generală explică de ce, în unele țări, ponderea persoanelor care se confruntă cu o povară excesivă a costurilor cu locuința este mai mare sau mai mică”, a explicat Hannah Widmer.
Experta atrage însă atenția că o comparație directă între state trebuie făcută cu precauție. Același nivel al cheltuielilor pentru locuință poate avea consecințe foarte diferite în Elveția și Grecia, de exemplu, în funcție de veniturile populației, măsurile de protecție socială și calitatea locuințelor.
34 de milioane de europeni alocă 40% din venituri pentru locuință
Dincolo de procente, amploarea fenomenului devine și mai evidentă atunci când sunt analizate cifrele absolute. Peste 34 de milioane de persoane din Uniunea Europeană trăiesc în gospodării care cheltuiesc mai mult de 40% din venitul disponibil pentru locuință.
Germania înregistrează cel mai mare număr de persoane afectate, aproximativ 9,4 milioane. Urmează Turcia, cu 8,6 milioane, Franța, cu 4,4 milioane, Spania, cu 3,5 milioane, și Italia, cu 2,9 milioane.
Grecia ocupă locul al șaselea, cu aproximativ 2,7 milioane de persoane afectate, în pofida unei populații considerabil mai mici decât cea a statelor aflate înaintea sa în clasament.
Care este situația în România
În România, 5% din populație aloca peste 40% din venituri pentru locuință în 2025, respectiv 952.000 de persoane. Totodată, rata suprasolicitării din cauza costurilor cu locuința în rândul persoanelor expuse riscului de sărăcie era de 16,9%.
Cifrele Eurostat privesc însă anul anul trecut, când taxele, impozitele, prețurile aliimenetelor, chiriilor explodaseră doar într-o mică măsură.
Persoanele cu venituri mici, cele mai expuse
Povara costurilor cu locuința este resimțită mult mai puternic de persoanele cu venituri reduse. La nivelul Uniunii Europene, rata suprasolicitării costurilor locative ajunge la 29,1% în rândul persoanelor expuse riscului de sărăcie.
Această categorie include persoanele al căror venit disponibil echivalent este sub pragul de risc de sărăcie, stabilit la 60% din venitul disponibil echivalent median național.
În 2025, venitul disponibil echivalent median la nivelul UE a fost de 22.939 de euro anual, respectiv aproximativ 1.912 euro lunar. Pragul de 60% corespunzător riscului de sărăcie s-a situat, la nivel european, la aproximativ 1.147 de euro pe lună.
Și în acest clasament Grecia ocupă prima poziție. În 2025, 82,6% dintre grecii expuși riscului de sărăcie locuiau în gospodării care alocau peste 40% din venitul disponibil pentru locuință. Practic, mai mult de patru din cinci persoane din această categorie erau afectate.
Danemarca se situează pe locul al doilea, cu 59,8%, urmată de Elveția, cu 56,1%. Rate de peste 40% se înregistrează și în Suedia (46,8%), Norvegia (43,8%) și Cehia (43,4%).
Germania depășește, de asemenea, media europeană, cu o rată de 35%, în timp ce Spania (28,3%), Franța (25,4%) și Italia (21,7%) se situează sub nivelul de 29,1% înregistrat la nivelul UE.
Cele mai mici ponderi se regăsesc în Cipru (7,6%) și Albania (8,2%). Croația, cu 14,9%, și Slovacia, cu 15,4%, completează grupul țărilor cu cele mai reduse rate.
Datele arată că problema accesibilității locuințelor nu se limitează la statele cu prețuri ridicate sau la marile economii europene. Nivelul veniturilor, costul vieții, structura pieței imobiliare și protecția socială sunt factori care determină în ce măsură cheltuielile locative devin o povară pentru populație.
